Contuziile

Sunt traumatisme produse de forţe mecanice externe (agenţi traumatici), care determină leziuni şi tulburări funcţionale, dar care nu întrerup continuitatea tegumentară la locul de acţiune.

Clasificare:

a. DUPĂ INTENSITATEA CU CARE A ACȚIONAT AGENTUL TRAUMATIC:

  • contuzii superficiale, care afectează pielea şi ţesutul celular subcutanat;
  • contuzii forte, în care leziunile depăşesc ţesutul celular subcutanat cuprinzând muşchii sau chiar osul, iar tulburările funcţionale pot fi sistemice.

b. DUPĂ LOCALIZARE: 

  • contuzii craniene;
  • contuzii toracice;
  • contuzii ale membrelor (inclusiv contuzii articulare);
  • contuzii abdominale.

Diagnosticul de gravitate este important pentru alegerea mijloacelor optime pentru acordarea primului ajutor, important fiind cunoaşterea agentului traumatic, a me­canismului de producere şi a simptomelor, pe primul plan aflându-se durerea, de diverse tipuri şi de intensitate variabilă, determinată de mai mulţi factori:

  • intensitatea de acţiune a agentului traumatic;
  • locul impactului şi suprafaţa agresionată (durerea fiind proporţională cu numărul receptorilor senzitivi dureroşi interesaţi);
  • sensibilitatea dureroasă individuală.

Printre cele mai dureroase contuzii sunt contuziile articulare, faciale şi contuziile vastului lateral. În contuziile forte, durerea poate determina impotenţă funcţională antalgică.

Contuzia poate fi însoțită de alte leziuni asociate precum:

  • escoriaţii: leziuni superficiale ale stratului cornos al pielii (cu păstrarea continuităţii tegumentare) şi care pot constitui o poartă de intrare pentru germeni - pot predispune la complicaţii infecţioase (escoriaţiile sunt considerate leziuni de graniţă între contuzii şi plăgi).
  • roşeaţă tegumentară: datorată vasodilataţiei locale post­-traumatice, prezentă în contuziile tegumentare superficiale.
  • flictene: vezicule pline cu lichid seros apărute post-traumatic şi datorate extravazării plasmatice la nivelul capilarelor traumatizate - caracterizează anumite contuzii tegumentare (exem­plu: flictenele plantare ale rugbiștilor).
  • echimoze: datorate ruperii post-traumatice a capilarelor cu acu­mulări de sânge subcutanate - apar după un timp de la producerea contuziei, timp în care se produce degradarea hemoglobinei, care explică schimbarea de culoare a zonei traumatizate (în timp) - culoarea echimozei (albastru­-violet-verde-galben) poate fi folosită pentru aprecierea timpului scurs de la producerea traumatismului.

Echimozele pot apare la locul traumatizat sau la distanţă atunci când hemoragia se produce într-un spaţiu inextensibil şi sângele este împins subcutanat pe căi de minimă rezistenţă - este cazul echimozelor consecutive fracturilor sau contuziilor musculare.

  • tumefiere cu modificare de volum şi formă în zona traumatizată: prin palparea zonei tumefiate obţinem informaţii despre natura colecţiei (hematom, tumefiere inflamatorie etc.).

De asemenea prin palparea zonei traumatizate se poate afla sediul şi am­ploarea durerii provocate, în scopul aprecierii gravităţii contuziei şi chiar a posibilelor complicaţii (hematomul).

Complicaţii şi sechele ale contuzilor tratate superficial:

Hematomul rezultă în urma unor traumatisme directe ce determină leziuni vasculare şi hemoragii în spaţii inextensibile. Se constituie odată cu leziunea vasculară şi se dezvoltă până ce se realizează un echilibru presional între colecţia sanguină şi presiunea intravasculară. Hematomul poate fi:

  • mic sau voluminos;
  • superficial sau profund;
  • circumscris sau difuz.

Hematoamele mici se rezolvă spontan prin resorbţie, în timp ce hematoamele voluminoase se pot complica prin infectare.

Infecţiile pot apare în contuzii fie în cazul infectării endogene a hematoamelor, fie în cazul escoriaţiilor care deşi nu întrerup continui­tatea tegumentară, înlătură totuşi stratul cornos (superficial) al epidermei scăzând capacitatea de apărare a pielii în faţa agresiunii microbiene.

Dintre sechele (complicaţii de lungă durată) apărute după contuzii, în special in cazul contuziei musculare se remarcă:

  • miozita calcară ce se formează prin impregnarea cu calciu a hema­toamelor musculare. Depunerile calcare din masa musculară se reali­zează în timp, poate fi asimptomatică, dar uneori pot determina o jenă dureroasă la contracţia musculară, cauzând o scădere a forţei şi a rezistenţei muşchiului.

În funcţie de mărimea acestor depozite calcare şi de semnele clinice se indică intervenţia operatorie sau se apelează la tratament conservator care constă în termoterapie prelungită pentru activarea circulaţiei musculare. Este preferată electroterapia cu efecte termice profunde (unde scurte, ultrasunet).

Se recomandă stretchingul pentru ameliorarea flexibilităţii musculare.

  • hematomul muscular calcificat este hematomul volu­minos care compromite funcţia muşchiului. Dacă nu este evacuat chirur­gical el se impregnează cu calcar amorf determinând un proces de calcificare, care se face lent fără semnele inflamatorii prezente în miozita calcară.
  • ischemia musculară poate apare în contuzii musculare forte care afectează şi vascularizaţia locală (ruptura vaselor, spasm arterial, trom­boză) ducând indirect la afectarea musculară prin ischemie. Muşchiul suportă greu lipsa de oxigen şi de aceea frecvent ischemia musculară determină fie apariţia unei claudicaţii intermitente la efort, fie retractura Volkmann.
  • retractura ischemică Volkmann reprezintă o sechelă disfuncţională gravă mai ales când se instalează la nivelul membrului superior. În cazul în care s-a instalat este necesar un program kinetic de recuperare pe termen lung.

Primul ajutor vizează ameliorarea simptomelor şi prevenirea complicaţiilor.

Infecţia se previne prin spălarea abundentă cu soluţii antiseptice (rivanol, apă oxigenată) în special a zonelor escoriate şi cu flictene.

În scop antialgic, dar şi pentru limitarea inflamaţiei şi hemoragiei, se folosesc proceduri de crioterapie: punga cu gheaţă, masaj cu gheaţă sau chiar simple compresii reci.

În cazul contuziilor musculare forte, când impotenţa funcţională sugerează posibilitatea leziunilor musculare şi a rupturii vaselor sanguine, se va imobiliza segmentul traumatizat şi se va aplica un bandaj com­presiv.

Se contraindică oricărui accidentat cu posibile contuzii musculare să continue efortul fizic, pentru a nu agrava leziunile fibrelor musculare prevenind astfel o posibilă hemoragie.

De asemenea în acordarea primului ajutor în contuzii, nu sunt permise aplicaţii locale calde şi manevre de masaj (din motivele enunţate anterior).

După acordarea primului ajutor contuziile grave impun transportul la o unitate sanitară unde medicul va aprecia corectitudinea primului ajutor şi va indica tratamentul în continuare.

Recuperarea funcţională în contuziile musculare vizează refacerea forţei şi rezistenţei musculare care se realizează în timp prin kinetoterapie cu programe de exerciţii în care se vor folosi contracţii izometrice cu minimum 60% din forţa maximă a muşchiului în acel moment şi exerciţii cu rezistenţă progresivă (contracţii izotone).

error: Content is protected !!