FRACTURA OSOASĂ

Ce înseamnă o fractură?

Fractura este termenul medical pentru ”un os rupt”. și definește întreruperea totală (sau parțială) a continuității  osoase, cauzată de acțiunea unui agent traumatic extern  (instalații mecanice, obiecte dure, căderi etc.) asupra unui segment al corpului. Fracturile sunt extrem de dureroase și vin însoțite de edem, uneori diformitate și limitare mecanică de mișcare.

Fractura poate fi cauzată de două tipuri de factori:

  • factorii extrinseci (din exterior) - forțele care acționează direct sau indirect la nivelul focarului lezional;
  • factorii intrinseci (din interior) - densitatea osoasă, rezistența la stres, oboseala etc.

Caută în lista de mai jos tipul de traumatism pe care l-ai suferit și hai să vedem ce putem face ca sa te repunem pe picioare cât mai curând, fără a mai exista risc de recidivă!

 

CLASIFICAREA FRACTURILOR:

 

1) DUPĂ MODUL DE ACȚIUNE AL AGENTULUI VULNERANT:

  • fracturi prin îndoire - acțiunea agentului traumatic la un anumit nivel produce o fractură în altă zonă, acolo unde  arhitectura osului prezintă o  rezistență minimă.
  • fracturi prin răsucire - dacă un segmente al corpului este prins în acțiunea unui agent de răsucire, fractura se produce la distanță, în spirală;
  • fracturi prin smulgere - daca în fracturile de la distanță, ligamentele și tendoanele exercită o tracțiunea mare pe apofizele osoase, le smulg din arhitectura osului.

2) DUPĂ ASPECTUL ANATOMO-PATOLOGIC:

  • fracturi închise - țesutul osos nu străpunge pielea;
  • fracturi deschie - osul străpunge pielea cauzând o plagă tegumentară cu risc crescut de infectare.

3) DUPĂ SEDIUL FOCARULUI DE FRACTURĂ:

  • fracturi epifizare - la nivelul epifizei osoase (capetele osului);
  • fracturi diafizare - la nivelul diafizei osoase (corpul osului);
  • fracturi mixte - afecteză ambele zone osoase.

4) ÎN FUNCȚIE DE ARIA OSOASĂ AFECTATĂ:

  • fracturi incomplete - nu interesează toată circumferința osului;
  • fracturi complete - osul se rupe pe toată circumferința iar segmentele osoase se depărtează uneori zdrobindu-se (fracturi cominutive).

5) ÎN FUNCȚIE DE POSIBILITATEA DEPLASĂRII ULTERIOARE A FRAGMENTULUI FRACTURAT:

  • fracturi stabile - după imobilizare nu mai prezinta risc de deplasare (fracturi incomplete, fisuri osoase, fractura ”în lemn verde”);
  • fracturi instabile - după reducere și imobilizare, prezintă risc crescut de deplasare secundară (se intervine chirurgical pentru stabilizarea capetelor osoase);

6) DUPĂ STRUCTURA OSULUI AFECTAT:

  • fractura osului sănătos - cauzată de acțiunea unui traumatism violent;
  • fractura osului patologic - os cu densitate scăzută (osteoporoză, proces proliferativ benign sau malign, proces infecțios etc.) și cu rezistență mecanică scăzută.

 

TRATAMENTUL FRACTURILOR:

Este structurat în trei etape, prima fiind reducerea cât mai perfectă și precoce a capetelor osoase în poziția fiziologică, imobilizarea strictă și continuă până la consolidarea completă a fracturii și aplicarea tratamentului funcțional, cât mai repede posibil, până la recuperarea completă a funcționalității segmentului afectat.

Indiferent de metoda ortopedică sai chirurgicală adoptat, imediat după asigurarea imobilizării trebuie început tratamentul de recuperare funcțională. În această fază se urmărește diminuarea efectelor induse de suspendarea activității fizice și constă în contracții izometrice ale musculaturii aflate în contenție (gips) și mobilizări activce cu rezistență ale segmentelor neafectate. Se respectă principiul progresivității iar tratamentul kinetic desăvârșește tratamentul ortopedic-chirurgical.

 

VINDECAREA FRACTURILOR:

Indiferent de caracteristica fracturii, osul trece printr-un proces biologic complex de regenerare, încă din momentul producerii accidentului.

Acest proces determină formarea calusului osos (inițial are densitatea plastelinei) care apare și stabilizează capetele osoase în 4 stadii distincte:

  1. STADIUL INFLAMATOR - apare în momentul producerii accidentului și durează 7 zile. Întreruperea continuității osoase cuprinde și ruperea vaselor sangvine care este responsabilă pentru apariția hemoragiei locale (segmentul afectat se învinețeste) ce aduce în zonă fibroblaști și celule premergătoare celuleor osoase, ce provin din canalul medular, din periost (învelisul extern al osului) și chiar din mușchi.
  2. STADIUL CALUSULUI MOALE (fibro-condroid) - durează între 6 și 17 zile fiind caracterizat de o creștere marcată a vascularizației la nivelul fracturii. Prin formarea calusului fibro-cartilaginos se asigură o stabilitate relativă a fracturii.
  3. STADIUL CALUSULUI DUR (osos primitiv) - începe după 3 săptămâni, atunci când calusul are loc osificarea calusului inițial (fibro-cartilaginos). Formarea calusului osos începe de la exteriorul osului și se continuă către interior.
  4. STADIUL DE REMODELARE - osul nou format se adaptează la direcțiile forțelor ce acționează asupra lui și durează de la câteva luni până la câțiva ani, osul recâștigandu-și structura funcțională optimă.

 

 

Vrei un terapeut personal?

error: Content is protected !!